Despre vise si ambitii

Mi-a spus cineva, odata (sa tot fie vreo 10 ani de atunci; Doamne, ce s-au dus anii!), o vorba inteleapta pe care n-am stiut s-o apreciez la momentul respectiv, dar care mi-a ramas in memorie, iar peste ani am inceput sa-i vad limpede sensul. 

Era o seara linistita de vara, eu visam la distractie si nici prin cap nu-mi trecea ce e viata de fapt. Nu ca acum as stii, dar o idee tot mi-am facut. :p

Mi-a spus asa persoana respectiva: "In viata trebuie sa lupti pentru orice-ti doresti, iar inainte de asta trebuie sa stii ce vrei. Un om care nu are vise, care nu tanjeste dupa mai bine, pai ala nu e om. Chiar si o pereche de pantofi scumpi, de-ti doresti, lupta pentru ei!"

Cu totii avem vise care incep chiar de cand suntem mici. Poate indemnati de cei mari cu banala intrebare "Tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare?" Oare pot sa descriu in cuvinte cat urasc intrebarea asta? Probabil ca nu.

Si cresti asa visand ca tu o sa faci asta si asta si pe cealalta. Uneori reusesti pentru ca ai o viata lina, alteori te dai cu capul de toate usile inchise in fata ta pentru ca soarta nu ti-e prietena. 

Intr-un final ajungi acolo, la capat de vis, si savurezi momentul: "este, ma, am putut!". Alteori constati ca visul ala de fapt nu era pentru tine....si-o iei de la capat.

In multe dintre situatii poate te dai batut in mijlocul luptei si te lasi asa purtat de val, prin viata...fie ce-o fi. Sau poate pe parcurs uiti ce-ai visat.

Mai sunt si cazurile alea in care viata ti se petrece contrar viselor tale...."pai, eu n-o sa fac asa never ever"...."fugi de-aici, chestia asta nu-i de mine"...si constati ca de  fapt e ok si asa....sau mai mult, esti fericit. Sau poate doar incerci sa vezi numa' jumatatea plina a paharului? Si ce? e ceva rau in asta?

Cred ca tot ce conteaza pana la urma e, ca la final, sa privesti inapoi si sa spui c-ai avut o viata fericita. Si sper ca toti sa avem privilegiul asta, ragazul de a putea medita asupra a ceea ce-am trait si sa putem pune in balanta faptele si deciziile noastre.