Despre vise si ambitii

Mi-a spus cineva, odata (sa tot fie vreo 10 ani de atunci; Doamne, ce s-au dus anii!), o vorba inteleapta pe care n-am stiut s-o apreciez la momentul respectiv, dar care mi-a ramas in memorie, iar peste ani am inceput sa-i vad limpede sensul. 

Era o seara linistita de vara, eu visam la distractie si nici prin cap nu-mi trecea ce e viata de fapt. Nu ca acum as stii, dar o idee tot mi-am facut. :p

Mi-a spus asa persoana respectiva: "In viata trebuie sa lupti pentru orice-ti doresti, iar inainte de asta trebuie sa stii ce vrei. Un om care nu are vise, care nu tanjeste dupa mai bine, pai ala nu e om. Chiar si o pereche de pantofi scumpi, de-ti doresti, lupta pentru ei!"

Cu totii avem vise care incep chiar de cand suntem mici. Poate indemnati de cei mari cu banala intrebare "Tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare?" Oare pot sa descriu in cuvinte cat urasc intrebarea asta? Probabil ca nu.

Si cresti asa visand ca tu o sa faci asta si asta si pe cealalta. Uneori reusesti pentru ca ai o viata lina, alteori te dai cu capul de toate usile inchise in fata ta pentru ca soarta nu ti-e prietena. 

Intr-un final ajungi acolo, la capat de vis, si savurezi momentul: "este, ma, am putut!". Alteori constati ca visul ala de fapt nu era pentru tine....si-o iei de la capat.

In multe dintre situatii poate te dai batut in mijlocul luptei si te lasi asa purtat de val, prin viata...fie ce-o fi. Sau poate pe parcurs uiti ce-ai visat.

Mai sunt si cazurile alea in care viata ti se petrece contrar viselor tale...."pai, eu n-o sa fac asa never ever"...."fugi de-aici, chestia asta nu-i de mine"...si constati ca de  fapt e ok si asa....sau mai mult, esti fericit. Sau poate doar incerci sa vezi numa' jumatatea plina a paharului? Si ce? e ceva rau in asta?

Cred ca tot ce conteaza pana la urma e, ca la final, sa privesti inapoi si sa spui c-ai avut o viata fericita. Si sper ca toti sa avem privilegiul asta, ragazul de a putea medita asupra a ceea ce-am trait si sa putem pune in balanta faptele si deciziile noastre.

Postare sentimentala :D

Sursa foto AICI

Azi aveam de gand sa va scriu despre cu totul alt subiect. Insa bantuind pe Facebook, am dat peste un articol. Click AICI pentru a-l citi.

 Sursa foto AICI

Fiecare copil, ca e mare sau ca-i mic, trebuie sa citeasca randurile astea. Desi probabil nu le va intelege...sau le va intelege, dar nu deplin...si lucrul asta nu e de invinuit. A nu intelege lucrurile astea este una din atributiile fiilor si-a fiicelor. Abia cand la randul tau devii parinte, pricepi cu adevarat....si cand o faci, doare...doare pentru ca ai cauzat atatea cazne si doare pentru c-ai realizat atat de tarziu. Insa niciodata nu-i timpul pierdut...imbratisati-va mamele cat inca le mai aveti aproape, sunati-le, ascultati-le.....chiar daca ele vorbesc prostii si "mama, nu mai e ca pe vremea ta". Sa nu aveti surpriza ca intr-o zi cand o sunati pe mama (pentru ca, nu-i asa, noi avem treaba si viata si familia noastra si n-avem timp s-o tot vizitam pe mama sau sa formam un amarat de numar de telefon)....cand va invredniciti totusi sa vedeti care mai e viata ei, poate ea nu va va mai raspunde.

Ma ia groaza cand ma gandesc c-o sa vina vremea cand la intrebarea "mama, cum se face cozonacul?" n-o sa-mi mai raspunda nimeni....sau cand fiica mea o sa alerge cu o carte in mana, iar mama n-o sa-i mai poata citi.

V-am pupat.

Vine, vine primavara....

In primul rand vreau sa va urez voua, femeilor, LA MULTI ANI! pentru ziua de ieri. Va doresc tuturor o primavara minunata si plina de realizari.

Dupa ce-am primit martisoare la inceput de luna, flori gramada ieri, pe 9 martie ne indopam. :))) Cu mucenici. :D

 Azi sarbatorim Sfintii 40 Mucenici despre care va invit sa cititi mai multe AICI, daca doriti.

Asadar ziua de ieri am petrecut-o in bucatarie mesterind la mucenici moldovenesti si muntenesti. :D De acestia din urma m-am apucat inca de sambata pentru ca ei trebuie pusi la uscat. Am avut o zi minunata a femeii. :)))) In mod normal i-as fi facut azi, insa am profitat de ziua libera a sotului ca sa-i pasez copila. Sunt foarte mandra de ce mi-a iesit, desi de fel nu-mi cresc aluaturile; atat a crescut aluatul asta ca mi-au iesit cam 3 tavi de aragaz. :))) Am decis sa fac si mucenici moldovenesti, chiar daca la noi in Bucuresti sunt mai populari cei cu zeama si am urmat reteta Jamillei. Inca mai aveti timp sa-i realizati si voi, sunt minunati si destul de usor de facut :D Pe cei cu zeama i-am realizat dupa reteta mamei, va stau la dispozitie daca doriti s-o aflati. :D

Sa va arat toata isprava mea (adica sa ma laud :))) ).

Eu tin foarte mult la traditiile noastre romanesti si vreau ca Miruna sa creasca cu ele, asa cum am crescut si eu. Imi amintesc ca in copilaria mea lumea prepara acasa mucenicii muntenesti, acum ei se gasesc peste tot la magazin, ii rastorni din punga, ii fierbi, et voila!; intr-adevar e comod si poate ca si eu as fi apelat la varianta asta daca n-as fi stat acasa, insa mi se pare fascinant mai ales pentru copii procesul asta de pregatire a unor bucate traditionale. Ufff, ce amintiri m-au napadit acum! Zbang-zbang, back to reality.

In rest, dupa cum ati observat, am cam disparut de pe blog. Desi mi-am propus de multe ori sa scriu o postare, desi aveam material si inspiratie, nu mi-a iesit. :( Sper sa-mi reintru in ritm si sa va dau sansa sa ma cititi mai des.

Va mai pot spune atat: pretuiti sanatatea, pentru ca vorba aia care spune ca iti dai seama de valoarea unui lucru atunci cand nu-l mai ai, e foarte adevarata; si nu va doresc sa descoperiti intelesul ei, sincer.

Neaparat incercati reteta Jamillei de mucenici moldovenesti; imi ploua in gura numai cand ma gandesc la 8-urile astea pline de sirop, miere si nuca. :D Sa nu mai vorbim de cei cu zeama. :))) Si-a dat seama toata lumea pana acum ca-s gurmanda si-mi place sa mananc? :)))

Va las acuma, poate ma mobilizez pentru o noua postare. 

Va doresc pofta mare la mucenici (sau spor la treaba daca va apucati de gatit :D).

V-am pupat.

In noaptea asta ne visam ursitul...

Sursa foto

Astazi crestinii sarbatoresc Botezul Domnului sau Boboteaza. Cred ca toti stim despre Botezul lui Iisus, fie ca suntem credinciosi, fie ca nu.

Ca si in alte zile, avem foarte multe datini si obiceiuri legate de ziua asta. Imi amintesc faptul ca in copilarie mergeam cu bunica (Dumnezeu s-o ierte!) la biserica pentru a lua apa sfintita despre care se spune ca are puteri miraculoase si ca nu se strica niciodata. Tineam agheasma in sticla multi ani si niciodata nu mirosea a apa statuta. Apoi asteptam preotul sa "vina cu Boboteaza" si sa ne dea busuioc pe care-l puneam in noaptea de 5 spre 6 sub perna pentru a ne visa ursitul. Doamne, cu cat busuioc am dormit sub perna :))) In unii ani, vazand ca nu visam nimic, gasisem eu cu sora-mea si alte metode d-astea de-a visa ursitul :))) Una din ele zicea sa mananci o turta sarata rau inainte sa te bagi in pat si cine visezi ca-ti aduce apa, ala e. :))) Am facut-o si p-asta, printre altele de care nici macar nu-mi mai amintesc. :))) Dar intr-o noapte de Boboteaza (nu mai tin minte ce metoda aplicasem :))) ), chiar mi-am visat ursitul. Da, da, nu glumesc. Nu mi-am dat seama pe moment ca ala e visul, eu ma asteptam sa vad clar un chip de barbat...dar visul a fost altfel si eu l-am uitat cu timpul. Apoi, peste ceva ani, eram deja casatorita de putin timp si ne aflam noi pe Delaware Bridge, eu priveam nedumerita pe geamul masinii, peisajul imi parea asa de cunoscut, desi era prima oara cand ma aflam acolo. Cand m-a lovit...asta visasem...un barbat al carui chip nu l-am vazut in vis, dar care avea aceeasi conformatie a trupului ca a barbatului din stanga mea, conducand o masina pe un pod imens si superb. Imi amintesc cu drag momentele astea acum!

Voi ce datini si obiceiuri stiti de Boboteaza?

Va puneti busuioc sub perna? Ati visat vreodata ceva?

Maine e o alta zi frumoasa...Sfantul Ion. Eu am 6 persoane dragi cu numele asta, insa numa' doua imi sunt aproape.

Va las acuma, merg sa pregatesc tortul :D

V-am pupat.