Demachiant: Lapte pentru faţă cu gălbenele, vitaminele A, F, şi pantenol - Cosmetic Plant

Cam lungă denumirea, însă am vrut s-o scriu pe toată. Am cumpărat acest demachiant în urma citirii acestui post , al Pasagerei . Aveam nevoie de un demachiant pentru faţă şi nu ştiam ce să mai cumpăr. Îl avusesem înainte pe cel de la Bourjois, care mi-a plăcut, însă era prea răcoritor pentru tenul meu. Aşa că am dat fuguţa la plafarul din Cora Militari (Bucureşti) şi, contra unei sume modice (în jur de 15 lei), am intrat în posesia sticlei de 250 ml.

Produsul se prezintă ambalat într-un recipient din plastic, alb la culoare şi opac. Dacă doreşti să afli cât demachiant se află înăuntru, va trebui să desfaci capacul galben cu totul şi să arunci o privire (ceea ce nu este aşa de complicat, ca în cazul altor produse, capacul desfăcându-se cu uşurinţă).  Are un design drăguţel, cu acea floare  de gălbenele la care i-au asortat capacul.

Pe etichetă găsim următoarea descriere:

Este un demachiant pentru faţă, destinat tenului uscat, aş spune eu, deoarece lasă o peliculă fină în urma sa. Îţi dai seama de acest aspect şi după consistenţă, aceea a unei creme groase. Din acest punct de vedere îmi aminteşte de laptele Doina, strămoşul demachiantelor :)))

Nu are pompiţă, însă acest lucru nu mă deranjează, aplicarea se face destul de uşor.

Este nevoie de puţin produs pentru a demachia întreaga faţă, exceptând ochii (nu-l consider potrivit pentru ochi). La început îl foloseam împreună cu dischetele de bumbac, însă mă enerva la culme, îmi lăsa faţa mult prea uleioasă. Trebuia să clătesc neapărat cu apă şi ceva săpun, iar eu urăsc să folosesc săpun/gel etc. pentru curăţarea feţei (chiar dacă este unul destinat tenului). De obicei, mă demachiez şi clătesc cu apă de la robinet sau cu ceai de muşeţel. M-am gândit să-l arunc sau să-l dau mai departe, poate cuiva îi va plăcea, însă îl tot ţineam în dulap. Apoi mi-am schimbat metoda de demachiere, am trecut de la dischetele de bumbac la bureţeii de celuloză şi acest demachiant a început să-mi placă. Consum puţin produs de fiecare dată şi fac în felul următor: pun pe degetele spălate în prelabil puţin demachiant şi întind pe toată faţa, masând uşor. Apoi trec bureţelul de celuloză pe sub jetul de apă călduţă de la robinet sau îl înmoi în ceai de muşeţel călduţ şi şterg uşor faţa (dacă apăs, la sfârşit mă va ustura teribil pielea, testat). Repet operaţiunea aceasta apoi şterg uşor faţa cu un prosop. În felul ăsta nu-mi mai rămâne nici o peliculă pe ten, dar nici nu mă strange pielea.

Acuma, el are o denumire super pompoasă, cum că are vitamine şi gălbenele şi nu mai ştiu ce. Ceea ce nu prea este adevărat, studiind puţin lista ingredientelor. Apoi, eu cred că vitaminele şi lucrurile bune pentru piele ar trebui aplicate şi lăsate acolo pentru a fi absorbite, nu înlăturate cu apă, aşa cum se întâmplă în cazul demachiantelor. Rolul demachiantul este de a înlătura machiajul fără a leza tenul, ce-i drept, şi nu de a-l hidrata, cred eu.

Singurul lucru care nu-mi place este prezenţa parfumului, însă mă linişteşte puţin faptul că nu stă prea mult pe pielea mea.

Am de gând să-l folosesc în continuare până la ultima picătură, iar dacă voi mai avea ocazia îl voi cumpăra şi a doua oară. Pentru preţul pe care-l are este totuşi un produs bunicel.

Alte detalii de pe etichetă

Voi aţi folosit acest demachiant până acuma? Ce părere aveţi despre el? Sau ce demachiant pentru ten uscat recomandaţi?

Pupici

*În analizarea acestui produs am folosit Cosmetic Ingredient Dictionary , Google.ro şi blogul Pasagerei.